Bun venit la Disneyland! E prima zi de primăvară, e calduț şi toată lumea are nevoie de un pic de distracţie, aşa că m-am gândit să mergem împreună în excursie. Nu e vorba de nicio tabără, nu e scump şi nu e departe. Toată lumea îşi aminteşte personajul acela drăguţ, Mickey Mouse, care a dat culoare copilăriei noastre (eh, unora se pare că le mai "dă" culoare şi acum, însă nu toţi ne maturizăm la fel de repede). Dar v-aţi întrebat vreodată cum am trecut de la Mickey Mouse-ul acela drăguţ şi inocent la cel interesat şi prefăcut ?
Răspunsul e simplu... ca "Bună ziua". Fiecare dintre noi alergăm să ne "vindem", să ne facem prieteni, să fim cât mai "cool", să fim cunoscuţi, admiraţi şi.... doriţi ? Și asta cu orice preţ! Nu contează peste câte "cadavre" trebuie să trecem ca să obţinem ceea ce ne dorim. E totuşi un progres, să ştiţi! Dacă înainte dădeam din picioare şi ţipam ca să obţinem ceva, acum suntem pe cont propriu şi, aparent, nu ne mai dăm în lături de la nimic. Acesta e un progres? Nu prea cred!
În goana "colecţionării" de prieteni, adolescenţii folosesc măşti. E practic un târg al măştilor în Disneyland! Adolescenţa ne face să fim mai maleabili, mai alunecoşi, mai... diferiţi de ceea ce suntem noi cu adevărat. Într-un târg al măştilor, este foarte greu să-ţi găseşti prieteni adevăraţi, aşa că te mulţumeşti cu o relaţie de prietenie mască-la-mască. Şi toate acestea pentru ce? Pentru a aparţine unui grup, pentru a avea un anumit grup de prieteni, pentru a întâlni o "jumătate" mai aproape de visurile tale! Un efort cam mare, nu credeţi?
De câte ori nu aţi simţit nevoia să contraziceţi persoana de lângă voi, dar nu aţi avut curajul ca să nu pareţi prost, infantil sau un "extraterestru" al grupului ? Aceasta e cenzură! Și nu vorbim de CNA aici, ci de frică, de stima personală şi de încrederea în sine. Toate aceastea, deşi par foarte "stabile", se distrug cu timpul datorită acestei false apartenenţe la grup. Dar revenind la măşti, fiecare dintre noi se ascunde sub una, şi pentru a obţine orice fel de favor, ştim la cine trebuie să apelăm ... adică pe lângă cine să ne dăm! Practic, majoritatea prieteniilor false sunt bazate pe interes. Eşti prieten cu X pentru că are cabana şi ai unde să mergi, eşti prieten cu Y pentru că are maşină şi la nevoie te poate duce şi aduce, eşti prieten cu Z pentru că îţi dă temele sau te ajută la lucrări. Şi de ce toate acestea ? Pentru că nu există un prieten XYZ care să le îmbine pe toate... sau poate doar că nu eşti tu prieten cu el.
Interes. Probabil cel mai bun cuvant din dicţionar care poate defini adolescenţa şi chiar maturitatea. Dar v-aţi gândit vreodată că fiecare persoană de care credeţi că vă folosiţi de fapt şi ea la rândul ei se foloseşte de voi?
Într-o lume a măştilor, e greu să găseşti persoane care sunt dispuse să-şi lase masca de o parte şi, astfel, să-ţi uşureze ţie ("dragă cititorule") munca de a-ţi găsi prieteni adevăraţi. Prieteni cu care să ai aceleaşi ţeluri, puncte comune, vise, prieteni pe care să nu-i foloseşti şi care să nu te folosească. Să legi prietenii care să dureze mai mult decât termenul de valabilitate a unei pâini, acest termen aplicându-se în cazul falselor prietenii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu