i h8 xmas

Crăciunul nu mai e ca altă dată. Cel puțin, pentru mine. I don't know what happened ... Totul e schimbat. Am fost ieri cu mama la cumpărături (deși altă dată eram eu, mama și tata) și nu ne-am întâlnit cu nimeni (except an old friend of mine, care părea mai spaced out așa). Nimeni nu ne-a urat ”Sărbători Fericite!”. În alți ani și portarii de la supermarket îți urau ”Crăciun Fericit!”, te ajutau la bagaje și zâmbeau ... părea totul real. Ieri am cumpărăt iaurturi, fructe și baclava. Nu am avut chef de nimic altceva și mama nu părea prea dispusă să gătească. Nici nu voiam să gătească. În alți ani, primeam prăjituri, pachete de la neamuri. Bunica mea făcea cel puțin cinci feluri de prăjitură. Anul acesta ... pauză! 

Urăsc zăpada ... dar ce e afară acum e batjocură! Da, îmi convine, pentru că mi-am adus câteva gecuțe și niște tricouri cu mine, dar sincer preferam să port un pulover mai stylish de a lu' tata și să fie zăpadă afară decât mocirla care e acum. 

Am făcut bradul de Crăciun. A venit un domn, mi l-a trântit în casă și a plecat. Eram singur. Cam cum am fost toată săptămâna ... Mi-a cioplit un vecin bradul - tata nu e acasă. L-am împodobit pe colinde semnate Andra ... apoi am văzut-o pe Acasă și mi-am dat seama cât de falsă e! Totul e fals. 

Nu mă omor după Crăciun, dar parcă în alți ani ieșeam cu familia la colindat, făceam înconjurul orașului, era un motiv de bucurie. Primeai vacanța de iarnă și numărai zilele până la Crăciun. Îi spunea ”vacanță de Crăciun”, acum îi spune ”alea două săptămâni până la sesiune” sau ”vacanța de iarnă”. 

Acum s-a înserat ... până acum copiii ne băteau la ușă și colindau de voiam, de nu voiam. 

Trebuie să fug la duș, să-mi boxez fața ca să par happy pentru că, în spiritul tradiției (moarte, zic eu), voi colinda și eu. 

Happy Christmas to ya all ... Dar cred că majoritatea îmi împărtășiți starea :| Voi fi un Nietzsche și voi spune ”Crăciunul a murit!” 

L.E. Mulțumesc că mi-ați umplut mess-ul de copy-paste-uri ;) Crăciun Fericit și vouă. 

App. Lumea nu mai ascultă colinde de pe casete sau de pe CD-uri, ci de pe YouTube. Ca să vedeți unde s-a ajuns ...

Ain't it cool?

T-mobile a lansat o emisie de telefoane gratuite pentru un numar de americani. Acestia au primit instructiuni pe telefon cum se danseaza piesa ”I gotta feelin' ”. Astfel, mii de americani au facut o surpriza trupei Black Eyed Peas. 

Evenimentul se desfasoara in Chicago, undeva la inceputul lunii septembrie. Super cool!

Concluziile dezbaterii

Astăzi, Realitatea m-a acaparat :))

Concluziile mele, în urma Marii Confruntări:

* Geoana vrea să devină neapărat președinte, urmând să asculte ordine și sugestii din partea tuturor, demonstrându-ne astfel că este un candidat obedient și fără coloană vertebrală. Acest lucru este conturat atunci când Geoană răspunde la întrebarea jurnalistei de la JN.

*Antonescu vrea să fie președinte, fără un plan de guvernare concret. Cred că el este încântat doar de datele de pe burtieră (Crin Antonescu - președintele României) și mult mai puțin de atribuțiile funcției.

*Geoană și Antonescu s-au certat între ei și cu Băsescu, în timp ce actualul președinte se uita chiorâș și cu blandețe spre cei doi neinițiați.

*Băsescu, spre deosebire de Geoană și Antonescu, a venit cu propuneri efective și nu cu atacuri ieftine precum contracandidații săi. În timp ce Antonescu a pronunțat cuvinte precum ”succese” (atac direct la EBA), ”Boc” sau ”Udrea”, Băsescu s-a limitat la a spune că Antonescu, în timp ce era deputat PNL, a avut o prezență (foarte) limitată în cadrul reuniunilor parlamentare. Lucru pe care îl atestă și Harta Politicii, Antonescu aflându-se pe ultimele locuri privind prezența în sedințele Camerei Deputaților (respectiv 318 din 321). Or, cum poate deveni președinte un om, care nu are un minimum de respect față de popor? Atunci când ești ales să reprezinți poporul într-un for precum Senatul sau Camera Deputaților, ai anumite responsabilități. Prezența lui Antonescu în CD susține, practic, și inițiativa lui Băsescu de a limita numărul parlamentarilor de la 471 la 300.

*Geoană a fost penibil. Mi s-a părut total inutil dezbaterii :) Momentul când și-a dat cu tavanul Palatului Parlamentului în cap a fost când a citat ceva din Ioan Gură de Aur. Mi s-au părut extrem de ieftine intervențiile președintelui Senatului care menționau Biserica Română. Ce legătură are Biserica cu statul? Când se va face o separere clară? Când nu va mai influența ceata de păcătoși deciziile privind statul? Să nu fiu înțeles greșit, sunt credincios, dar sunt de părere că acești învățați și împinși cu forța pe ”piața sfântă a muncii” nu au niciun habar despre ce se poate face cu această țară. Model înalt de moralitate - Părintele Patriarh Daniel? E nevoie să scot o recentă copertă Libertatea ca să reamintesc ce se întâmplă pe acolo, asta ca să nu-mi deschid eu gura că nu mai are rost ;) 

*La capitolul model de moralitate, Băsescu a răspuns simplu - soția sa. Mi-a plăcut pentru că a fost așa cum îl știm toți - om din popor. Despre soția domnului Băsescu nu am auzit niciodată nimic de rău, iar pe de altă parte, sunt sigur că acesta a înghițit multe mârșăvii. Caracterul de ”om din popor”, care i-a adus președinția lui Băsescu, este și cartea pe care mizează Antonescu, acesta din urmă povestind cum aducea el de acasă diverse ustensile pentru spital și etc. El știe ce se întâmplă în spitale :))) Hai să fim serioși. Da, știu, a avut o soție bolnavă, dar credeți-mă că nu a fost tratată la Ciorogârla unde nu au auzit de bisturiu ;) Cât despre modelul de moralitate antonescian - Tudor Chirilă. Or, dacă primul om din stat are ca model pe Tudor Chirilă, despre care bănuiesc că nu știți prea multe lucruri bune, atunci clar țara se va duce pe sfârlă. România va deveni o formație rock, iar Antonescu va face liniuțe la baie sau chiar pe bar :))

*Ce mi-a aratăt mie Antonescu în această dezbatere e că poate fi agresiv, lipsit de diplomație și nesimțit. Nu am văzut niciun motiv palpabil pentru care soțul Adinei Vălean să fie numit șef de stat. Omul ăsta nu are un program de guvernare bine stabilit, îi lipsește strategia, nu știe ce să facă în domenii-cheie ale economiei românești. Ce a știut să facă Antonescu mai bine de două ore? Să arunce cu roșii în Geoană și în PSD, în Băsescu și în PD-L, dar și în defuncta alianță PSD-PD-L. 

Mai am diverse concluzii ale dezbaterii, însă urmăresc cu interes aberațiile/elucubrațiile CTP-ului de la Ora de Foc. BRB :D

A venit toamna, s-a așezat praful pe blogul meu ...

Da, astăzi făceam un mic slalom printre bloguri și am rămas puțin tâmpit cine mă are pe blogroll (P.S. persoane cu care nu am avut nici cel mai mic contact, darămite să le cer o țigară - înalt act de socializare). Și tot uitându-mă eu pe blogroll văd sub titlul ultimului meu post ceva ... mă frec bine la ochi, așa, încă o dată ...nope, it's still there. ”postat acum 6 luni” ... Cât praf se poate așeza în șase luni ? Nu știu, dar mama mea obsedată de curățenie sunt sigur că ar da un răspuns exact :D

Presa de azi (ca să-mi reiau un vechi obicei) a vorbit despre două mari subiecte: cartea lui Nastasiu, ”Prădarea României”, care a fost împinsă în plină campanie doar pentru a deschide vechi răni (Petrom, Rompetrol, Alro, Hayssam, Nuclearelectrica, etc.), și greva inconștienților de la metrou... ăăă, scuze, a salariaților. Despre acest subiect din urmă aș dori să vorbim, pentru că eu am găsit o teză foarte interesantă, care astăzi a devenit principala abordare a subiectului, concretizându-se și într-o declarație oficială al lui Crin Antonescu. Eh, dar unde e noutatea? Liderii sindicali sunt subjugați diverselor interese în ziua de azi ... vezi CA al Realitatea Media, compania care datorează peste un miliard statului și are în consiliu ca membri doar sindicaliști unul și unul. 

Dar hai să fim mai veseli puțin pentru că azi noapte la lucru am descoperit un clipuleț super drăguț, realizat în contextul răfuielii (continue) Băsescu - mogulii de presă. 

Mircea Badea şi emisiunea lui "În gura presei", difuzată pe Antena 3 şi în reluare, dimineaţa, pe Antena 1, a înregistrat o creştere considerabilă a încasărilor din publicitate de la 900.000 de euro la peste 1,3 milioane de euro. (sursa: paginademedia.ro via evz.ro).

Deci blamatul domnului Băsescu aduce bani :P Asta ar fi concluzia mea. Bineînțeles, voiam doar să vedeți și modul miserupist în care președintele României, cel care se scuză că nu a făcut mare lucru pentru că nu a avut susținerea majorității parlamentare, dar nici a unor moguli de presă, îi răspunde lui Badea (sincer, eu nu țin deloc la Badea, din partea mea, îi poate închide ”prăvălia”).

Bineînțeles, am uitat ... toată lumea vorbește acum despre vizita prostănacului la Moscova, unde tare mi-e că nu a rezolvat nimic, dar e subiect bun de presă pe final de campanie. 

Acesta e un comment a unui băiat mai agresiv (stil Nikita de la Romană) de felul lui, dar îmi place că ”problema” a lovit și populația mai puțin cultă: 

al3xxxxu (14 hours ago)
  
Mai Badea, mai baiatule, auzi, oare despre tradarea romaniei de catre Geoana de ce nu vorbesti, ca acuma cu Basescu ne-ai cam plictisit, explica ce a negociat Geoana in secret cu consilierii lui Medvedev. Ala ne vinde tara si tu imi vorbesti de unde are EBA bani de chirie, oare pactul PSD-ului cu besinosul tau patron nu iti da voie?

Pe final de post, vă las cu poezia scoasă din burtă a lui Băsescu. El plânge cu lacrimi de crocodil după mama sa, care moartă e doar în poezie, pentru că altfel respiră și, bănuiesc, merge zilnic la piață ... (Puteam să pun titlu postului - ”Mama lui Băsescu trăiește!”, dar nu mă omor după Can-Can :P )

The unpublished version of ”Infotainment ... sau vârful piramidei lui Maslow”

Având în vedere că s-a dorit o aplicație și nu o teoretizare a fenomenului, am decis să public pe „blogu' proprietate personală” și cealaltă variantă a referatului meu pentru ISMM.

So here it goes: 

Acum câteva secole, lumea îndrăgea să fie distrată de către bufoni, trubaduri sau povestitori, din dorința de a-și satisface o nevoie primordială: cea de relaxare, evadare din cotidian. Totodată, încă din cele mai vechi timpuri, omul a fost interesat să afle ce se întâmplă în jurul său, să exploreze mediul în care trăiește, să fie la curent cu noutățile. Astfel, putem spune că omul, prin natura sa, este avid de informație. În societatea de astăzi, bunurile materiale au fost depășite de către un bun prețios, însă uneori efemer: informația. Societatea lumii moderne este construită pe informație, aceasta conferind deținătorului putere. Concluzionând la un nivel superficial, putem spune că omul modern este mânat de două nevoi: cea de informare și cea de relaxare prin divertisment. Îmbinând aceste două nevoi primordiale ale omului, mass-media, prin continua sa expansiune, oferă un nou concept: infotainment-ul.
Pentru a putea discuta despre conceptul media numit infotainment (denumire realizată prin compunerea cuvintelor information – informație- și entertainment – divertisment-), trebuie să analizăm două funcții importante ale presei contemporane, și anume cea de informare și cea de divertisment. 
Claude-Jean Bertrand spune că ”rolul mass-media este acela de a obține informația și de a o face să circule”. În mod evident, această afirmație rezumă într-un mod oarecum lapidar, însă sintetizat, rolul primordial al presei. Prin funcția de informare a mass-media se oferă control populației asupra mediului înconjurător, oamenii reușind să fie la curent cu ceea ce se întâmplă în jurul lor, să fie anunțați apriori de un eveniment (orientare prospectivă) sau ulterior (orientare retrospectivă), însă și să le fie oferite informații instrumentale (gen meteo, programul cinematografelor, etc.) – care reprezintă centrul de interes al publicului după cum observă și Bernard Berelson în studiul ”What Missing The Newspapers Means”. Toate informațiile oferite în buletinele programelor audiovizuale sau în publicațiile online sau print au o însemnătate majoră pentru omul de rând, acesta reușind să-și organizeze viața de zi cu zi în funcție de evenimente și informații, să își contureze o opinie despre o personalitate sau un eveniment. 
În procesul de furnizare a informațiilor, presa selectează și ierarhizează informațiile, oferind publicului telespectator sau cititor acele mesaje pe care le consideră a fi importante în dezvoltarea individuală și cea a colectivității. Pentru a facilita accesul la informație și la conținutul acesteia, presa se impune ca un ”mediator, care adună informația și o ambalează în forme accesibile” . Produsele mass-media dau sentimentul reconfortant al ”investiției” – omul investind timp sau bani în informații care au utilizare imediată.
Conceptul de infotainment însă pune accentul pe divertisment, mai degrabă decât pe informație, Claude-Jean Bertrand observând faptul că pentru a seduce publicul, chiar și informația trebuie oferită sub formă de spectacol. Același autor spune că ”în societatea de masă, divertismentul este mai necesar ca niciodată pentru a reduce tensiunile care se acumulează în fiecare individ și care pot să-l aducă la răzvrătire, îmbolnăvire sau alienare.”
Funcția de divertisment este o funcție specifică instituțiilor de presă private, mânate de presiunile legilor de piață. Aceasta conferă relaxare cititorului, o ocazie de a evada de presiunile cotidiene, de a-și manifesta sentimente ascunse, de a scăpa de refulări. În subcapitolul ”How People Use the Mass Media” din lucrarea lui Joseph Dominick, ”Dynamics of Mass Communication” , acesta observă mai multe ”funcții” benefice ale media, printre ele aflându-se stimularea, relaxarea și eliberarea emoțională. Se pare că o valoare înnăscută a omului este aceea de a căuta stimuli în mediul înconjurător ”pentru a mențiune un minimum de activitate intelectuală”. Totuși suprasaturarea individului cu elemente stimulative duce la o încărcare senzorială, care impune implicit relaxarea. Cititul unei reviste sau vizionarea unui program audiovizual reprezintă o diversiune de la grijile zilnice. Formele de relaxare prin media însă diferă. Unii pot găsi reconfortant să citească ceva despre Primul Război Mondial în timp ce alții se relaxează ascultând muzică sau vizionând o comedie. Însă cel mai important efect al funcției de divertisment este eliberarea emoțională (emotional release). De ce populația feminină plânge și se bucură alături de personajele lor preferate din producțiile sud-americane? Pentru că oamenii tind să se identifice cu personajele din diverse producții, împrumutând trăirile și emoțiile acestora. De altfel, producțiile audiovizuale de tip soap-opera sau serial arată omului de rând că există persoane (fie ele și fictive) care au probleme mai mari ca el. De ce bărbații urlă și huiduie la un meci de fotbal? Pentru că, spune Joseph Dominick în aceeași lucrare, orice strigăt, orice plânset face omul să se simtă mai bine. Este vorba despre un fenomen pe care îl semnalează și Aristotel în ”Poetica” și anume, catharsis. De aceea și sociologul Jean Cazeneuve atribuie funcției de divertisment a presei o subfuncție denumită ”catharhică” sau ”terapeutică”, acesta susținând că astfel omul se eliberează de frustrări și nemulțumiri. Totodată programele audiovizuale le oferă consumatorilor de media experiențe vicariale, aceștia beneficiind de trăiri și evenimente pe care nu le pot trăi în viața reală niciodată.  
Un element asupra căruia școala franceză și cea americană s-au pus de acord este efectul nociv al divertismentului oferit prin intermediul mass-media, Claude-Jean Bertrand considerând că media permite izolarea sau diverse convivialități fiindcă că se substituie contactelor umane. Același lucru este semnalat de Joseph Dominick care spune că ”acum e mai mult ușor să stai și să-i lași pe alții să te distreze”. 
Infotainmentul își are originile în presa tabloidă a secolului XIX din Marea Britanie. Odată cu extinderea societății de masă și a fricii față de populația analfabetă, care începea să-și ceară drepturile, s-a făcut un salt spre o presă a educației și a informației, care acționa asemeni unui scut împotriva maselor analfabete. Ca o reacție la această măsura, în Anglia anilor 1800 găsim diverse balade cântate, care îmbinau veștile/bârfele cu muzica. Un prim mare pas în îmbinarea divertismentului cu informația brută se face tot în Anglia odată cu apariția săptămânalului ”The Illustrated London News”, care ilustra grafic evenimente regale, situații mondene, crime și lupte. Daya Kishan Thussu spune în lucrarea sa, ”News as Entertainment” , că dezvoltarea presei populare (popular press) se datora în principal literaturii de stradă, titlurilor pompoase și imaginilor sugestive. Pe cealaltă parte a Atlanticului, în anii 1830 apar publicații care se vor încadra în ceea ce vom numi ”penny press”. Joseph Pullitzer reușește să aducă în ziarele sale jurnalismul de investigație, reportajele de senzație și diverse concursuri. Astfel, putem spune că poporul american a fost inventatorul acestui fenomen pe care astăzi îl numim infotainment. Conceptul media dezvoltat a fost apoi exportat în lumea întreagă ca și un simbol al culturii americane, Statele Unite ale Americii având ca a doua industrie de export, industria mediatică. Fenomenul a prins amploare peste tot în lume, mai întâi în Europa – un exemplu ar fi revista de succes ”Ilustrazione Italiana”- , iar mai apoi în Asia – un exemplu elocvent fiind publicația ”Yomiuri” din Japonia. 
Deși blamată de elita intelecutală, penny press-ul sau yellow journalism (jurnalismul de slabă calitate) ajunge să conveargă cu jurnalismul practicat de publicațiile serioase, de tip broadsheet. În anul 1888, scandalul ”Jack Spintecătorul” a fost tratat în ambele tipuri de publicații, creându-se astfel o cultură de masă a ziarelor, bazată pe senzațional. Apoi odată cu apariția televiziunii, infotainmetul este pregnant în jurnalul de actualități (news reel). O premieră în domeniul audiovizualului fiind transmisiunea vizitei lui George al V-lea în Franța, din 1914, care câteva ore mai târziu a fost prezentată pe micile ecrane telespectatorilor din Marea Britanie. 
Infotainmentul este un tip de program media care, cumulând cele două funcții descrise anterior, reprezintă o combinație între știri și ceea ce școala americană numește ”feature news”. În acest tip de concept primează știrile de tip ”soft”, care nu se axează pe evenimente imperativ subordonate proximității în timp și spațiu, ci mai degrabă sunt subjugate interesului uman. Soft news este centrat pe arte, divertisment, sport, crime, lifestyle, celebrități. 
Totodată, infotainmentul alege să exploateze interesul uman, să atingă și să stârnească emoții, controverse publicului, astfel antrenându-l în procesul de informare. 
În ziua de astăzi, precum observa și Douglas Kellner spectacolul media invadează orice domeniu de activitate, de la economie la cultură. De aceea, practic orice informație oferită de către un canal media e servită sub forma divertismentului: așezarea personajelor în platou, decorurile, felul de exprimare a moderatorului, diferitele materiale video inserate, etc. Într-o societate în care timpul pentru relaxare și informare este foarte redus, mass-media, dar în special televiziunea, oferă publicului informații digerabile. Acestea pot fi ”consumate” de orice tip de public datorită gradului scăzut de informații pe care îl oferă, formei și limbajului accesibile, dar și felul în care este prezentat. Astfel, mărind accesibilitatea mesajelor, se permite oamenilor de diverse condiții sociale și intelectuale să ia contact cu informații dintre cele mai variate și cu teme care le-ar fi fost în alte condiții inaccesibile din cauza nivelului de pregătire sau a limbajului specializat folosit. De aceea, aș îndrăzni să spun că infotainmentul îndeplinește o a treia funcție fundamentală a presei și anume, funcția de culturalizare. Prin ”ambalarea” informației, mesajul ajunge mult mai ușor la oameni, reușind să-i stimuleze și să-i facă conștienți de anumite evenimente din jurul lor. Prin intermediul mass-media și a noilor media, s-a sporit accesul publicului la informație (dintre care majoritatea este structurată conform conceptului de infotainment) și, deci, puterea presei de a educa publicul cititor/telespectator. 
Criticii, aparținând elitei jurnalistice, spun însă că infotainmentul este fenomenul care încurajează ”îndobitocirea” oamenilor, prin oferirea de știri de tip soft news, acuzând mass-media că izolează din punct de vedere social oamenii. Neil Postman spune că problema esențială este că televiziunea tratează toate subiectele în forma divertismentului, ținând să menționeze că acest medium atacă cultura. 
Un fenomen îngrijorător este că canalele cu tradiție în domeniului hard news-urilor au ales aceeași cale precum celelalte posturi. Promovarea infotainmentul a pornit din rațiuni pur financiare, instituțiile de presă fiind îngrijorate de scăderea tirajelor și a audiențelor. Un exemplu cu care debutează cartea lui Bonnie Anderson, ”News Flash” , este că CNN în 2 februarie 2004 a ales să deschidă principalul său jurnal cu o știre de tip soft news: sânul dezvelit a lui Janet Jackson de către Justin Timberlake la finala Super Bowl. Un an mai devreme, un jurnal de știri a canalului ABC începea cu povestea cântărețului Johnny Cash. Apoi a intrat și o știre despre moartea a doi soldați în Irak.
Infotainmentul s-a extins și în alte domenii, precum ar fi domeniul retailului – retailtainment-, în care diversele informații în formate diferite (spre exemplu, broșură) sunt combinate cu culori, sunete, filmulețe pentru a oferi o nouă dimensiune cumpărătorului.